Chiar îmi place

www.generatiaverde.ro
Un site cu iniţiative bune şi interesant. Merită să aruncaţi un ochi. Îmi place calculatorul amprentei de carbon. Deja am o idee, care aşteaptă să fie trimisă echipei de la www.generatiaverde.ro. Se referă la implicarea celor mici, posibila colaborare cu şcoli generale şi chiar grădiniţe. Cei mici trebuie să perceapă aceste mesaje pozitive incă de la vârste fragede.Încet, încet acestea devin mod de viaţa, respect faţă de cei din jur şi mediul înconjurător.

Ce zic bătrânii...şi nu numai

„Copii sunt mâinile cu care ne prindem de rai” - Henry Ward Beecher

„Când copiii nu fac zgomot, fac prostii mai mari” – Henry Fielding

„Cât e totul de misterios pentru oamenii bătrâni, şi cât e de limpede totul pentru copii” – Lev Nicolaevici Tolstoi

„Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea” – Nicolae Iorga

„Copii au mai multă nevoie de exemple decât de critici” – Joseph Joubert

„Un copil se naşte cu nevoia de a fi iubit şi nu trece niciodată peste ea” – Frank A. Clark

„Copii găsesc de toate în nimic. Adulţii, nimic în toate.” – Giacomo Leopardi

Copil vs tată….se întoarce

A apărut un nou joc în familie...ascunderea telecomenzii televizorului din sufragerie. Regulile sunt simple, cel care ascunde telecomanda alege postul. Nimeni nu cedează, nimeni nu fuge la TV-ul din dormitor. În general acest joc se finalizează cu scântei.
Când apare sigla canalului Disney Channel am senzaţia că fetiţa mea işi roteşte capul, ca cea din filmul The Exorcist în regia lui William Friedkin. Pare posedată. Ştiţi cum o exorcizez?...îi arăt culegerile de pe biroul din camera ei (camera fară TV). În rubrica mamă vs tată o să descriu cum sunt eu exorcizat ....

Copil vs tată

Consider că trebuie clar delimitat teritoriul (prin teritoriu inteleg obiecte, spatiu fizic, precum şi cel spiritual) fiecăruia. Problema apare în cazul delimitărilor neclare. În cazul meu, obiectul controversat este...PSP-ul .În momentul achiziţionării (un moment inspirat...foarte inspirat) am făcut greşeala considerând achiziţia ...bun comun...făra a insufla acest sentiment şi copilului. Greşeală, mare greşeală...trebuie să duc negocieri grele pentru a folosi această invenţie drăcească. Norocul vine tot din exploatarea comportamentului copilului. Cum greşeşte ...una din pedepse este ...fără PSP. Atunci mă răsfăţ....gata...numai scriu...deja mă mămâncă buricele degetelor...am fugit...nu înainte de a pregăti tactica de negociere...ce să fac....copilul nu vrea să greşească.

Vin sărbătorileee...vin sărbătorileee

...Parcă aşa este refrenul unui cântec.
Decembrie ...numită (de către comercianţi) luna cadourilor...mai are puţin şi ne cuprinde. Această perioadă este specială prin faptul că putem contacta o boală gravă, cu simptome febrile. Este o altfel de febră faţa de cea a gripei porcine, o febră a cadourilor şi cumpăraturilor. Dacă in cazul febrei dată de gripa porcină poţi muri, în cazul febrei cumpăraturilor sigur mori, dacă nu ai fost infestat. Virusul este foarte violent. El poate suporta mutaţii la nivelul tulpinei, se adaptează oricărui tratament. La început poartă numele de “iubită”, până la momentul în care cuprinde tot organismul, atunci suportă mutaţii şi devine “soţie”. Poate fi ţinut sub control cu cadouri si flori(nu de 3 ori pe zi).
...Glumesc...Îmi face mare plăcere să-mi văd soţia şi fetiţa fericite. Imi face plăcere să fac ca momentele speciale, ale acestei luni, să fie trăite la maxim de fetiţa mea. O fac să aştepte, să fie surprinsă, creez scenarii şi încerc să dezvolt o atmosferă căt mai “crăciunească”. Este perioada când cei mici urmăresc mai mult pauzele publicitare a canalelor pentru copii. Sunt zeci de reclame la jocuri si jucării. Deja fata mea are o listă de jucării şi nu ştie cum să le repartizeze, care să le treacă în scrioarea către “Moş Crăciun”, care să le treacă în scrisoarea către “Moş Nicolae”(scrisoare si către Moş Nicolae?...avem copii inventivi...uneori am senzaţia că doresc să inveţe să scrie şi să citească numai pentru a ne controla) şi care să le ceară părinţilor cu minţile întunecate de zâmbete, plânsete şi rugăminţi pitice.
Încercaţi să ascultaţi propriile bătăi ale inimii. Dacă ne-am naşte adulţi, am auzi pentru prima dată bătăile inimii, acestea ar fi foarte zgomotoase, puternice, am simţi pieptul cum pulsează. Apoi obişnuiţa ne face să nu le mai simţim, ca şi cum nu ar fi nimic în piept. Simţim acest metronom al vieţii doar când suntem încercaţi de emoţii puternice (sau nu ascultăm sfaturile medicului). In această perioadă a anului vreau să aud bătăile inimii, vreau să simt pieptul cum tresare atunci când văd bucurie şi fericire în ochii fetiţei mele ( şi nu de la excesele alimentare din preajma sărbătorilor, care ridică colesterolul şi dereglează metronomul).
Aşa că urez tuturor ...Sărbatori fericite!...

Copiii întreabă, adulţii (nu) răspund

Mă distrează la culme reacţia mea la unele întrebări ale fetiţei. Îmi dau seama, dar nu mă pot abţine.
Am structurat întrebările copilului în două categorii:
- întrebări soft (adică de cultură, vocabular, tehnice, etc.) cu răspunsuri imediate sau întarziate (după o documentare uşoara – atunci când dorim să dăm un răspuns justificat, ajutând copilul să-şi satisfacă nevoia de cunoaştere).
- întrebări hard (adică despre sexualitate, jargoane şi multe altele – niciodată nu am subapreciat copii din punctul ăsta de vedere). Aici, răspunsurile se împart două categorii. Dacă întrebarea te surprinde, răspunsul imediat este: “-Unde ai auzit asta?...Unde?.” Este răspunsul simplu folosit de toţi părinţii şi vine fără să gândim mult. Clar nu mai există un alt răspuns la întrebare şi nici odrasla nu mai întrebă (prea curând) despre asta. Un alt răspuns (după un efort minim neuronal) este: “ - Mama (sau tata) ştie mai bine. Ea să-ţi răspundă.” Este o tehnică de «fofilare prin derogare» periculoasă care în general schimbă partenerii dialogului din copil-părinte in părinte-părinte. Prima dată apare ca un simplu schimb de priviri, apoi cel derogat să răspundă mormăie ceva de genul: “-Păi da, cum să nu, tu nu poţi.”. În final copilul primeşte un răspuns.
ATENŢIE: Nu folosiţi cele două răspunsuri ale întrebărilor hard pentru o singură întrebare. Această situaţie dezorientează copilul, iar părintele derogat nu poate să răspundă cu “-Unde ai auzit asta?...Unde?.”

Laudăm normalitatea

E dificil să reuşeşti, în zilele noastre, în România, să păstrezi nealterate principiile sănătoase insuflate copilului. Oriunde priveşte, oriunde se află, copilul intră în contact cu societatea, societate plină de....ce vreţi dumneavoastra.
Pentru ai ţine proaspăt în minte principiile , principii ce ne chinuim să le cultivăm încă de la naştere, ajungem în stadiul de a lăuda sau premia un gest, un gând sau un comportament normal. Lăudăm copilul, pentru că aruncă ambalajul unui aliment la coşul de gunoi (mai ales după ce câteva minute bune, de plâns, negociere, iar plâns şi negocire, obţine acel aliment plin de E-uri). Acest gest trebuie să fie unul “pavlovian”, un gest plin de normalitate, la care nu exista alternativă. Nu sunt psiholog, dar ştiu că orice iniţiativă bună sau orice rezultat trebuiesc încurajate şi lăudate…dar nu şi cele simple ce decurg din reflexe condiţionate. Societatea în care gândim (deci trăim), respirăm, ne dezvoltăm, pentru ca apoi să dispărem, face ca aceste comportamente să fie lăudate. Nu vreau să mă las « dresat » de societate, ca in bancul cu Pavlov. Ce a făcut Pavlov după ce al său celebru câine a decedat? A mai dus şi a doua zi mâncare pentru acesta.
Aşa că sunt pregătit pentru şantajul emoţional la care o să fiu supus de fetiţa mea.
O şi văd cu zâmbeşte, ştiind că dacă se comportă normal o să aibă dreptul să ceară orice (30 de minute in plus de desene, chiar şi PSP-ul pe care tocmai l-am deschis)...dar nu mă deranjează...”mâncaoar” tata de fetiţă.

Formula matematică a familiei

Am încercat să găsesc relaţia matematică pentru funcţionarea în parametrii a familiei. Se dau parametrii:
T – tatăl, M – mama, Cn – numărul copiilor
tT – timpul tatălui, tM – timpul mamei, bT - banii tatălui, bM – banii mamei
tCn – timpul copiilor
şi constantele:
S1 şi S2 – soacrele

[(T x bT) / tT + (M x bM) / tM + ∑ Cn / ∑ tC (bT+ bM)] / (S1 + S2) - (S1 + S2) ≥ 0

Valorile parametrilor pot suporta modificări astfel încât rezultatul să fie pozitiv.
Constantele S1 şi S2 rămân fixe (aşa sunt ele , nu poţi să le influenţezi sau să le scoţi din starea lor).
Notăm cu F (familia) = [(T x bT) / tT + (M x bM) / tM + ∑ Cn / ∑ tC (bT+ bM)]
rezultă : F ≥ (S1 + S2)2
Toţi parametrii trebuiesc modificaţi astfel încât buna funcţionare a familiei să nu fie diminuată de cele 2 constante.
Aştept ca teoria mea să fie combătută.
Cine a spus că matematica nu poate fi distractivă....s-a înşelat.

Lume...lume

Lume,lume...atenţiune! Mare anunţ mare!...s-a deschis stagiunea Circului Globus.
Abia aştept să ajung. Mă bucur mai mult decât fetiţa mea. Stagiunea este deschisă de către Galele Circului Ediţia a IX –a.
O să aud comentarii ale copiilor care privesc cu încântare şi uimire (la fel şi eu). Nasol o să fie la pauză, tocmai m-am lăsat de fumat, aşa ca o să stau pe lângă scrumieră să infalez ceva fum, să-mi revină culoarea-n obraji.
Pentru că fac parte din generaţia “copy+paste”, o să reproduc de pe site-ul Circului Globus :

<Am vazut cu totii animale care realizeaza acrobatii la circ, dar papagali care fac gimnastica sau caini care se dau pe tobogan ori cai dansatori, mai rar. La editia a IX-a a Galelor Circului le veti gasi pe toate acestea intr-un spectacol grandios.
Asadar, publicul are ocazia sa-si aleaga favoritii, Galele Circului desfasurandu-se sub sloganul „Tu votezi castigatorii!” Invitati din Mongolia, Rusia, Italia, Germania ne invita sa petrecem momente de neuitat, pline de voie buna si divertisment impreuna cu artistii Circului & Variete Globus. Prezentatorii Galelor sunt de acum celebrii Razvan Oprea, Clara Voda, Bogdan Voda, Silviu Biris si Manuela Harabor care ne însotesc în aceasta lume minunata a circului. >>
Asemenea artişti merita, din plin, aplauzele noastre.

Primele gângureli

Nu vreau ca acest blog să fie un atentat la intimitatea copilului meu. O să evit să încalc limitele intimităţii, chiar dacă acum fetiţa mea este mică si abia a învăţat să citească.
Au trecut câţiva anişori de când barza a aterizat (mai exact 7) şi la noi. Ar fi trebuit să încep de atunci să scriu, dar lipsa de timp şi necunoaşterea acestui domeniu (cică “blogosferă” ) m-au ţinut pe loc. Timp nu am nici acum, necunoaştere mai puţină, dar am mare nevoie de sfaturi, idei, păreri si experienţe trăite de alţii ca mine. Sunt tată de fată, iar asta a devenit un mod de viaţă. Dacă o să mai fac un copil, aş vrea să fie sănătos (toţi dorim asta) şi dacă se poate tot fată. M-am obişnuit să cumpăr bluziţe, fustiţe, bijuterii şi chiar să-mi bucur privirea la vederea nuanţelor de roz, mov şi roşu. Ceea ce ştiu este că nu pot să trec peste problema cumpărării jucăriilor. Copilul, mai bine zis băieţelul, din mine face un inventar rapid al rafturilor cu maşinuţe, pistoale, aeromodele, etc...şi abia după asta rafturile cu păpuşi.
Nu vreau să par un “buchinist”, de pe malul Senei, cu care poţi discuta despre orice, fără a se implica, nu vreau să împrumut din firea lor de rebeli, chiar dacă imaginea acestor vânzători de cărţi a fost alterată de unii care vând şi altfel de produse. Vreau să învăţ din experienţele altora, vreau să transmit exerienţele mele, vreau să descopăr împreună cu voi noi trăiri. Vreau să mă implic, să fiu conectat 24/24 şi 7/7 la viaţa copilului, fără să-l sufoc, ajutând la dezvoltarea lui. Zilnic îmi străbat creierul gânduri despre ...cât de bun tată sunt?... fac bine ce fac?... ce trebuie să fac?...cum trebuie să fac?
Nu cunosc autorul citatului următor, dar mare dreptate a avut....”copii mici probleme mici, copii mari probleme mari”.