Nu vreau ca acest blog să fie un atentat la intimitatea copilului meu. O să evit să încalc limitele intimităţii, chiar dacă acum fetiţa mea este mică si abia a învăţat să citească.
Au trecut câţiva anişori de când barza a aterizat (mai exact 7) şi la noi. Ar fi trebuit să încep de atunci să scriu, dar lipsa de timp şi necunoaşterea acestui domeniu (cică “blogosferă” ) m-au ţinut pe loc. Timp nu am nici acum, necunoaştere mai puţină, dar am mare nevoie de sfaturi, idei, păreri si experienţe trăite de alţii ca mine. Sunt tată de fată, iar asta a devenit un mod de viaţă. Dacă o să mai fac un copil, aş vrea să fie sănătos (toţi dorim asta) şi dacă se poate tot fată. M-am obişnuit să cumpăr bluziţe, fustiţe, bijuterii şi chiar să-mi bucur privirea la vederea nuanţelor de roz, mov şi roşu. Ceea ce ştiu este că nu pot să trec peste problema cumpărării jucăriilor. Copilul, mai bine zis băieţelul, din mine face un inventar rapid al rafturilor cu maşinuţe, pistoale, aeromodele, etc...şi abia după asta rafturile cu păpuşi.
Nu vreau să par un “buchinist”, de pe malul Senei, cu care poţi discuta despre orice, fără a se implica, nu vreau să împrumut din firea lor de rebeli, chiar dacă imaginea acestor vânzători de cărţi a fost alterată de unii care vând şi altfel de produse. Vreau să învăţ din experienţele altora, vreau să transmit exerienţele mele, vreau să descopăr împreună cu voi noi trăiri. Vreau să mă implic, să fiu conectat 24/24 şi 7/7 la viaţa copilului, fără să-l sufoc, ajutând la dezvoltarea lui. Zilnic îmi străbat creierul gânduri despre ...cât de bun tată sunt?... fac bine ce fac?... ce trebuie să fac?...cum trebuie să fac?
Nu cunosc autorul citatului următor, dar mare dreptate a avut....”copii mici probleme mici, copii mari probleme mari”.
Au trecut câţiva anişori de când barza a aterizat (mai exact 7) şi la noi. Ar fi trebuit să încep de atunci să scriu, dar lipsa de timp şi necunoaşterea acestui domeniu (cică “blogosferă” ) m-au ţinut pe loc. Timp nu am nici acum, necunoaştere mai puţină, dar am mare nevoie de sfaturi, idei, păreri si experienţe trăite de alţii ca mine. Sunt tată de fată, iar asta a devenit un mod de viaţă. Dacă o să mai fac un copil, aş vrea să fie sănătos (toţi dorim asta) şi dacă se poate tot fată. M-am obişnuit să cumpăr bluziţe, fustiţe, bijuterii şi chiar să-mi bucur privirea la vederea nuanţelor de roz, mov şi roşu. Ceea ce ştiu este că nu pot să trec peste problema cumpărării jucăriilor. Copilul, mai bine zis băieţelul, din mine face un inventar rapid al rafturilor cu maşinuţe, pistoale, aeromodele, etc...şi abia după asta rafturile cu păpuşi.
Nu vreau să par un “buchinist”, de pe malul Senei, cu care poţi discuta despre orice, fără a se implica, nu vreau să împrumut din firea lor de rebeli, chiar dacă imaginea acestor vânzători de cărţi a fost alterată de unii care vând şi altfel de produse. Vreau să învăţ din experienţele altora, vreau să transmit exerienţele mele, vreau să descopăr împreună cu voi noi trăiri. Vreau să mă implic, să fiu conectat 24/24 şi 7/7 la viaţa copilului, fără să-l sufoc, ajutând la dezvoltarea lui. Zilnic îmi străbat creierul gânduri despre ...cât de bun tată sunt?... fac bine ce fac?... ce trebuie să fac?...cum trebuie să fac?
Nu cunosc autorul citatului următor, dar mare dreptate a avut....”copii mici probleme mici, copii mari probleme mari”.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu