Laudăm normalitatea

E dificil să reuşeşti, în zilele noastre, în România, să păstrezi nealterate principiile sănătoase insuflate copilului. Oriunde priveşte, oriunde se află, copilul intră în contact cu societatea, societate plină de....ce vreţi dumneavoastra.
Pentru ai ţine proaspăt în minte principiile , principii ce ne chinuim să le cultivăm încă de la naştere, ajungem în stadiul de a lăuda sau premia un gest, un gând sau un comportament normal. Lăudăm copilul, pentru că aruncă ambalajul unui aliment la coşul de gunoi (mai ales după ce câteva minute bune, de plâns, negociere, iar plâns şi negocire, obţine acel aliment plin de E-uri). Acest gest trebuie să fie unul “pavlovian”, un gest plin de normalitate, la care nu exista alternativă. Nu sunt psiholog, dar ştiu că orice iniţiativă bună sau orice rezultat trebuiesc încurajate şi lăudate…dar nu şi cele simple ce decurg din reflexe condiţionate. Societatea în care gândim (deci trăim), respirăm, ne dezvoltăm, pentru ca apoi să dispărem, face ca aceste comportamente să fie lăudate. Nu vreau să mă las « dresat » de societate, ca in bancul cu Pavlov. Ce a făcut Pavlov după ce al său celebru câine a decedat? A mai dus şi a doua zi mâncare pentru acesta.
Aşa că sunt pregătit pentru şantajul emoţional la care o să fiu supus de fetiţa mea.
O şi văd cu zâmbeşte, ştiind că dacă se comportă normal o să aibă dreptul să ceară orice (30 de minute in plus de desene, chiar şi PSP-ul pe care tocmai l-am deschis)...dar nu mă deranjează...”mâncaoar” tata de fetiţă.