Un pic de cultură

Bănuiesc că majoritatea părinţilor şi-au delectat auzul cu melodii din „Cutiuţa muzicală” sau măcar au auzit de aşa ceva. Oare ce reacţie o să aveţi când pe rafturile magazinelor de muzică o să găsiţi manele pentru copii ...să zicem „Cutiuţa cu manele”. Dacă apare aşa ceva ...înseamnă că se apropie sfârşitul sau emisiunile unor posturi de televiziune ( a se citi PRO TV) prind. Oare asta este generaţia PRO care a fost cultivată acum ani buni de zile? Cultivăm sămânţă de generatie PRO şi culegem copii iubitori de manele. Ascultatul manelelor nu este compatibil cu sisteme audio ce necesită folosirea de căşti . Folosirea căştilor înseamnă ca acele minunate acorduri muzicale, acele mieroase „vorbe” şi acele multe dezacorduri, să nu fie auzite pe o rază mai mare de 30 metri.

Cum ar suna :

În pădurea cu alune
Aveau casă doi pitici,
Vine pupăza şi spune:
"Vreau să stau si eu aici"

Refren
Pu-pu-puu, pu-pu-puu
"Vreau să stau şi eu aici"
...................................

Probabil aşa:

În pădurea cu mahmudele
Aveau vilă doi puradei,
Vine piranda şî zîce:
“Vreau să stău şî io aci”

Refren
Oooo-oooo-ooooooooooooăăăăă
“Vreau să stău şî io aciiiiii-iiiiiiiii”

Glumesc...Manelele fac parte din cultura noastră. Vrem nu vrem, admitem că timpurile actuale au introdus în cultură aşa ceva. Pentru mine este deranjant modul de manifestare a celor care ascultă cu volumul la maxim, cu geamurile maşinii deschise complet sau chiar din scări de bloc, balcoane, curţi...etc.
Sincer, măcar din curiozitate aş asculta Cutiuţa cu manele......